Debut frustrant de sezon de
pescuit, mai ales pe aici prin părţile nordice ale ţării. Ceea ce ar fi trebuit
să însemne bucurie generală la sfârşitul prohibiţiei
s-a transformat în nervi şi frustrare, pentru că interminabilele ploi au pus
stăpânire pe prima lună de vară, iar Siretul, Suceava, Moldova, Bistriţa şi
toţi afluenţii lor au devenit impracticabile pentru pescuitul sportiv, cu atât
mai mult pentru pasionaţii de spinning. Variaţiile de nivel ale apei au adus şi
ele, pe lângă turbiditatea sporită, apatia printre avaţi, cleni, bibani sau
ştiuci.
Acestea fiind datele
problemei, ultima ieşire pe malul Siretului, în amonte de Dolhasca, care ar fi
trebuit să se întindă pe perioada unui întreg week-end, s-a transformat într-o
minipartidă de spinning „orbească”, răstimp în care mi-am propus mai mult –
date fiind condiţiile amintite – să probez evoluţia unor voblere de avat şi
clean producţie proprie, care nu se scăldaseră până acum decât în cada de baie,
nu şi în curenţii pe care-i poartă cu sine cursul unui râu.
Nedumerirea mea a venit în
momentul în care n-am văzut nici cea mai mică urmă care să trădeze
prezenţa/atacurile avatului, deşi poposisem într-o zonă care anul trecut dansul
aspius-ului mă încântase. Pe undeva e şi de înţeles, pentru că malurile în zona
respectivă au rămas la fel de împânzite de ecranişti, iar setcarii îşi văd
liniştit, noaptea, de treabă.
Clenuţ de Siret
După ce, în activitatea de
explorare a celor mai dificile zone de apă (printre copacii căzuţi în apă, mai
ales) am mai donat Siretului două voblere, am încercat să ajung – cu tot riscul
de rigoare - sub crengile unui copac de pe malul opus, unde anul trecut am avut
atacuri frumoase de clean pe căderea voblerelor (ce-i drept, atunci apa era
aproape limpede). După multe „biciuri” fără rezultat, dar şi lansări în amonte
urmate de recuperare imediată, curenţii apei fiind destul de tari în zonă, am
avut, cu chiu cu vai, două atacuri, finalizate, ambele pe voblere cu patern
galben (un Salmo Tiny BT şi un hand made, haiduc), în decurs de 15 minute, după care fulgerele
– o prezenţă aproape zilnică în acest debut de vară – m-au alungat spre casă,
iar nivelul şi turbiditatea apei de a doua zi dimineaţă m-au făcut să las
sculele de pescuit neatinse, în maşină.
Dacă vara va continua în
acelaşi stil, vor urma partide tot mai scurte şi mai rare pe râurile din zonă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu